„Retete” de invatare a limbii germane

Dragii mei,
Zilele trecute m-a intrebat cineva „retete” de invatat limba germana. I-am promis ca ii voi afisa opinia mea. Raspunsul meu mai jos:

Vointa, pasiune, determinare – trei cuvinte care pot schimba destinul oricarui tanar. Se spune ca oricare alta limba straina, adaugata la cea materna, iti deschide usi si ferestre spre civilizatia in cauza. Depinde acum si de tara a carei limba se afla in vizor. Candva, in vremurile apuse ale Regimului Ceausescu, in vremurile cand nu prea aveam informatii despre alte tari si dezvoltarea lor, o persoana, care voia sa-mi demonstreze ca limba germana merita invatata, pornea de la urmatoarele rationamente: preponderenta ca limba in zona in care locuiesti , respectiv Europa, dezvoltare economica, echilibru politic, consecventa ca nationalitate. Si atunci m-am intrebat:

De ce as invata in primul rand limba germana? Iata concluziile la care am ajuns:

1. pentru ca limba germana are 90000 vorbitori nativi in Europa. Daca 10 % dintre acestia vor face investitii in tara ta, atunci clar ca vor avea nevoie de colaboratori cu care sa se inteleaga – prin urmare poti gasi mai usor un job la o firma germana.

2. pentru ca Germania reprezinta o forta economica in Europa – este suficient sa faci o vizita in tarile vorbitoare de limba germana ca sa constati nivelul lor economic, ca sa nu mai spunem cel de trai. O putere economica are nevoie de colaboratori, de forta de munca pe propria piata a muncii, dar si in afara.

3. Echilibrul sau politic ne determina sa ne gandim in continuare la o tara cu mare potential economic si in viitor, ceea ce inseamna ca un vorbitor de limba germana isi va gasi mai usor loc de munca DACA la meseria sa, va avea acest mic plus.

Acestea au fost 3 argumente pentru care mi-as indruma copilul sa invete limba germana, pe langa o alta meserie/ profesie.

Experienta mea didactica, fie ea la catedra, fie ca profesor liber- profesionist de limba germana si care numara in jur de 30 ani, m – a pus de multe ori in situatia sa ma intreb care ar fi calea cea mai scurta pentru a invata o limba straina ?. Aceste intrebari nu veneau de aiurea. Multi tineri isi exprimau dorinta de a gasi o modalitate cat mai concisa de a-i duce direct la tinta si in timpul cel mai scurt. Si cum de cele mai multe ori te atasezi de persoanele cu care lucrezi, cautam cu disperare tehnici si metode de invatare rapida in cartile de specialitate. Nu voi enumera aici tehnicile didactice exersate si probate la Goethe-Institut Bucuresti la sfarsitul fiecarei saptamani in calitate de profesoara de liceu. Acestea pot fi gasite in literatura de specialitate. Ci va voi prezenta 2 „retete” (cu permisiunea Dvs numite de mine in acest fel si nu de autorii in cauza care relateaza momentul „limba straina” ca pe un moment din viata d-lor):

1. „Reteta” arheologului german Heinrich Schliemann care vorbea – citez din memorie, in jur de 6 de limbi straine. In cartea sa „Comoara grecilor”, printre altele, relata despre tehnica folosita pentru a invata rapid o limba greaca. Lua o gramatica a limbii respective si incerca sa diferentieze principalele categorii gramaticale : substantiv, pronume, verb. Apoi citea un text in limba respectiva si, fara sa-l intereseze traducerea, incerca sa identifice care cuvant este un substantiv si care verb. Cand incheia aceasta etapa (3-4 zile) trecea la intelegerea textului.

2. „Reteta” scriitorului austriac Elias Canetti care a trait initial in Bulgaria si in timpul primului razboi modial s-a mutat, impreuna cu mama sa, in Austria. ” Metoda” mamei lui Canetti ( scriitor de limba germana care a luat Premiul Nobel in anul 1981 pentru literatura) – relatata in romanul „Die geretette Zunge” ( Limba salvata) – consta din citirea frazei si repetarea aceleiasi fraze de mai multe ori de copil, pana la pronuntia perfecta. Traducerea frazei o primea doar o singura data. A doua zi relua aceleasi fraze, copilul (scriitorul) trebuia sa repete iarasi, dar de aceasta data era obligat sa spuna si traducerea frazei.

Aceasta este esenta celor 2 „retete”. Personal am combinat cele 2 metode, am adaugat „sarea si piperul” timpurilor noastre cu un soft special si cred eu – rezultatul este o metoda care ajuta la formarea abilitatilor necesare vorbirii limbii germane in timpul cel mai scurt posibil.

Sub orice aspect ai privi, invatarea limbii germane este un avantaj. E o aventura a spiritului. Toate scarile de valori deprinse pana in momentul inceperii unui astfel de demers isi muta limitele, capata tensiune si densitate. Te restructureaza! dar pentru aceasta trebuie sa acorzi timp. Muschiul umflat la sala nu se face din 2-3 sedinte. La fel este si cu limba germana. Acesta este motivul pentru care evit persoanele care vin cu idei de genul: „As vrea sa invat limba germana in 2 saptamani pentru ca voi pleca acolo”. Un termen absurd pentru o persoana care n-a studiat in scoala nici o alta limba straina. Daca esti un Schliemann – de acord! Esti „antrenat” in a invata. De fapt deprinderea unei limbi straine inseamna refacerea primilor pasi ai copilariei, acea faza cand atingeai lucrurile din propriul univers si acestea dobandeau NUME doar cand Mama rostea cuvantul. Atunci sunetul scos de mama capata materialitate si il identificai cu un obiect.

Si pentru ca a venit vorba de „rostire”, doresc sa va dezvalui ca in buna parte metoda mea didactica se bazeaza pe aceasta „materializare” a sunetelor. Rostind si iar rostind, cuvantul incepe sa „traiasca” si sa faca parte din propriul nostru univers cu cel putin 2 componente: invelisul sau sonor si cel al semnificatiei. Imaginea scrisa se fixeaza si ea doar prin exercitiul scrierii repetate. Deci: atunci cand invatati o limba straina, trebuie luate in calcul cele 3 componente ale cuvantului care e bine sa fie tratate separat, prin exercitii specifice in scopul unei deprinderi corecte:

1. invelisul sau sonor

2. semnificatia

3. imaginea scrisa a sunetului ( cuvantul scris)

Referitor la „imaginea scrisa” – cand predam la clasele mici explicam: notam 5 litere dar rostim 4 sunete. Constientizati si Dvs cand invati acest aspect, va va ajuta.

In concluzie „reteta” de invatare a unei limbi straine, si in ceea ce ne priveste „limba germana” , s-ar compune din urmatoarele „ingrediente”:

– timp rezonabil – nici foarte scurt, dar nici impins la infinit. Se porneste de la un minimum 6 luni – la 2 ani. Daca dupa maximum 2 ani de studiu – adica in jur de 170 sedinte ( adica = 340 ore exersat ) nu ati invatat la nivel de B2 , atunci „ceva este putred in Danemarca” – ori metoda de predare nu este cea adecvata, ori Dvs aveti o problema.

– perseverenta, continuitate – o limba straina este ca si Manastirea lui Manole. Ceea ce ati zidit peste zi se surpa daca faceti pauze mari.

– profesionalism – feriti-va de profesorii care nu au metoda didactica. Una este sa vorbesti limba si alta este sa ai materialul didactic structurat deja pe competente si obiective didactice.

Acestea fiind spuse va urez mult succes si va multumesc pentru timpul petrecut pe aceste randuri.

cu prietenie

Prof. Florica Voicu